Amintirea preferată din 2018

A fost un an incredibil, cel puțin din punct de vedere al călătoriilor. Știu că deja am tot pomenit despre asta mai ales în articolul de săptămâna trecută, dar acum nu mă voi limita doar la America de sud. Am început anul în Ushuaia – Argentina și am reușit să călătoresc în alte 10 țări până acum, la sfârșit de an.

În general postez o listă cu dorințe pentru anul care vine, dar de data asta voi face ceva diferit. Fiecare țară în care am fost m-a umplut de amintiri, voi alege câte una de fiecare și apoi o voi dezvolta pe cea care mi-a rămas încă la suflet.

Dar pentru cei interesați de lista mea pentru anul viitor o pot asculta în format audio în episodul următor al podcast-ului meu, Travelling Inside Out.

1. Argentina – #Tilcara

Am fost în Argentina de multe ori, adică am tot ieșit și intrat, în așa fel încât două pagini din pașsaport îmi sunt pline numai cu vizele din Argentina (și Chile). Când am trecut prin nordul Argentinei, eram foarte confuză și obosită după temperaturile exagerate prin care trecusem în ultima lună. Cât am fost acolo am mers într-o singură drumeție și a fost dintre cele mai amuzante pentru că nu numai că m-am rătăcit până să ajung la cascada dorită, dar am și făcut pe alții să se rătăcească, dar cel mai important am râs cât m-a ținut sufletul.

2. Chile – #Iquique

Am atât de multe povești din Chile, îmi e foarte greu să aleg doar una. Mai ales că am văzut țara din sud în nord cu o pauză de traversat nordul Argentinei și a călători un pic prin Paraguay. Dar probabil cel mai de suflet îmi rămâne faptul că am ajuns să văd al doilea cel mai uscat deșert din lume, Atacama. (Am prins un apus excelent de ziua mea, care s-a încheiat cu a vedea Jupiter – planeta mea preferată – prin telescop. Da, anul acesta de ziua mea mi-am oferit o planetă.

Dar pentru că am scris despre asta săptămâna trecută, ar merita să menționez perioada în care am fost în Iquique, o stațiunea din nordul țării. A fost unul dintre momentele mele de repaus în care am băut mimosa zilnic, am fost la plajă (m-am și ars bine) și am privit apusul în Oceanul Pacific, ocean care mi-a topit sufletul irecuperabil.

3. Paraguay – #Asuncion

După vreun an în care ținusem legătura online, am reușit să îmi intersectez cu Radu Păltineanu. Începusem să ținem legătura cu un an în urmă, când îl contactasem pentru că știam că urma să mă duc în America de sud. A fost primul (și singurul) român pe care aveam să îl văd în toată acea perioadă. A fost interesant să îi ascult poveștile, să îi observ pofta de viață și entuziasmul cu care se pregătea să meargă mai departe, în ciuda problemelor medicale cu care se confrunta atunci.

4. Peru – #LaculTiticaca

Peru a fost țara în care am suferit fizic cel mai mult și care mi s-a părut cea mai murdară. Dar momentele cele mai dragi le voi ține aproape de suflet, ca atunci când am fost într-o excursie pe Lacul Titicaca pe insulele plutitoare artificiale. Să văd acele comunități, modul lor de trăi și priveliștea de pe insule a fost ceva greu de explicat în cuvinte.

5. Ecuador – #IsladelaPlata

Insula Plata este o insulă micuță ce aparține de Parcul Național Machalilla pe coasta Ecuadorului. Am fost într-un tur pe insula respectivă (unde am văzut corbul de mare albastru) care s-a terminat cu snorkelling în căutare de broaște țestoase, pești exotici și chiar diavoli de mare. Prima oară când am intrat în apă am avut un mic atac de panică atunci când m-am uitat sub mine și am văzut ditami hăul. A durat vreo 5-10 minute până am reușit să îmi controlez din nou respirația, dar apoi a fost o desfătare. Am reușit să văd atât peștii exotici colorați cât și două țestoase destul de măricele. Din păcate diavalul de mare l-am văzut numai din barcă un pic mai târziu și cum aparatul meu nu era rezistent la apă, nu am făcut poze în timpul acesta.

6. USA – #NYC

Am spus asta și o voi tot repeta, m-am îndrăgostit de NYC și nu știu cum și dacă îmi va trece prea curând. Anul ăsta am fost de 3 ori în 4 luni de zile.

Totuși prima dată a fost în iunie, la sfârșitul călătoriei mele de aproape 8 luni de zile în America de sud. Eram în Long Island City și mă plimbam agale pe malul râului Hudson, într-o zonă animată de oameni de toate vârstele, când mi-au dat lacrimile.

Nu, nu eram tristă. Dar de abia atunci am înțeles întreaga călătorie prin care trecusem. Și cum m-am descurcat singură să îmi planific bugetul și mai ales să am grijă de mine. Am plâns de emoție pentru că parcă mă trezisem dintr-un vis, și de abia atunci mă lămurisem că acea călătorie nu mai e doar un vis. A fost un lucru prin care am trecut cu succes. Și așa cum lacrimile îmi umpleau ochii, la fel sufletul îmi era plin de mândrie și mai ales curaj că nimic nu îmi va mai sta în cale de acum înclo. Nimic, atâta timp cât îmi canalizez întreaga energie înspre acel ceva și cred cu tărie în lucrul respectiv.

7. Canada – #TorontoIslands

Majoritatea canadienilor cu care am vorbit sunt foarte sătui de Toronto. Lucru care m-a făcut și mai curioasă să îl vizitez și de asta a fost primul oraș vizitat. Nu am avut mari așteptări, dar pot zice că m-au surprins într-un mod foarte pozitiv Insulele Toronto. În primul rând pentru vederea excelentă înspre clădirile orașului, dar și pentru plajele simple (există chiar una pentru nudiști, aviz amatorilor!) și pur și simplu atmosfera care se combină perfect cu peisajele.

8. Islanda – #Myvatn

Poate că trișez un pic aici, ținând cont că am locuit în Islanda aproape 3 ani de zile. Totuși pot spune că în singura mea călătorie în nordul țării anul acesta, am mers cu niște localnici într-o grotă cu apă termală. Deși dificil de ajuns jos și de urcat înapoi, timpul petrecut acolo a fost incredibil. Plus culoarea apei ceva de vis.

9. Ungaria – #Budapesta

A fost a patra mea oară când am vizitat Budapesta. De data asta a fost o scurtă oprire înainte de mă întoarce în România. Dar plimbarea pe malul Dunării, într-o seară tomnatică, a fost ceva pe cât de neașteptat, pe atât de benefic. Un moment care a încheiat aventura mea într-un mod liniștit și m-a pregătit sufletește pentru întâlnirea cu România.

10. Maroc – #Tiznit

Am vorbit despre asta pe larg în episodul 14 al podcastului meu: Travelling Inside Out, dar ce vreau să amintesc este când am fost acasă la o familie de berberi unde am fost invitați pentru prânz și apoi ne-am plimbat prin micuțul sat (unde de fapt locuiește o singură familie extinsă). Nu doar mâncarea a fost de apreciat, cât și regiunea propriu-zisă.

Am încheiat astfel un an plin de aventuri, pe care sper să reușesc să le includ într-o carte. Dar pentru că acest blog a fost mai mult un test, am decis ca din 2019 să îl scriu în engleză. Va fi o tranziție, dar este necesară să o fac. Până atunci sărbători frumoase în continuare. #alinaswonders


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.